Imi place sa ma trezesc dimineata si sa vad raze jucause de soare ca danseaza pe plapuma purpurie. Instant, mirosul de cafea din bucatarie imi inunda narile si imi patrunde in creier. Ma ridic in capul oaselor si inspir aerul rece-intepator al zilei de Noiembrie. Prin geamul intredeschis intra racoarea diminetii si ma cutremura putin. Imi lipesc un zambet si ies din camera. Pe masa se afla o farfurie cu paine prajita, bucati de ciocolata amaruie si felii de portocale, iar alaturi un bilet :
Sunt prea rare momentele cand iti vad sufletul fericit, asa ca m-am gandit ca daca iti dau un inceput bun, ai sa zambesti pana la asfintit. Si da, te iubesc si azi!
Ma infrupt din painea prajita si desertul pregatit si ies pe balcon. Nu era niciun nor pe cer, iar afara se mai incalzise. Ma imbrac repede, imi parfumez esarfa rosie carouata pe care o pun la gat si ies in graba. Ajunsa sub ploaia de frunze aurii, imi incetinesc pasul si imi raresc respiratia, pentru a lasa toamna sa-mi umple fiinta. Ajung in cafeneaua cu biblioteca si ma proptesc in fata unui raft plin de carti cu titluri atragatoare. M-am limitat la una si am inceput a citi la o masa intr-un colt, la fereastra, cu un cappucino Starbucks langa mine. Dupa ce am terminat de baut, m-am dus sa platesc si am achizitionat si cartea.
Apoi ma duc in parcul din centru, ma opresc in mijlocul platoului verde si imi pregatesc aparatul de fotografiat. Imortalizez emotii si idei, pe care ulterior le editez cat sa fie ideale. Am pastrat in aparat existenta mea, a naturii si a altor oameni care m-au lasat sa le colectionez spiritul. Am plecat spre casa, sub un cer cenusiu acum, prin cartierul cu magazine. Ma hraneam cu bucuria copiilor mici ce primeau un mic cadou asa, ca de week-end fericit.
Aproape de apartament, imi scot cheile si privind in jos, raman impietrita. Erai tu, pe trepte, cu o chitara in mana si fredonai “I’m yours”. Am cantat impreuna refrenul si am ras de privirile uimite dar dragastoase care ne inconjurau. Am urcat in camera in aplauzele trecatorilor. Am ascultat ultimul CD al trupei tale preferate pe care mi l-ai adus si am povestit despre ziua noastra “libera de tot”. Ti-am cantat la pian versurile unor sentimente si ti-am recitat o poezie a lui Nichita Stanescu.
La final, in pijamale, ne-am dus pe balcon si am asteptat pana au aparut mai multe stele. De aici, nu mai tin minte decat ca acele luminite ale cerului mi-au cantat un cantec de leagan si am adormit zambind in bratele tale.
Urmatoarea zi am completat biletul precedent cu:
Misiune indeplinita!
*Pur fictiv, dar asta e ceea ce as numi eu o zi perfecta. Sau cel putin una din variante. Asa as vrea sa ma trezesc intr-o zi, bucurandu-ma ca traiesc. Si majoritatea chestiilor astora se numara printre lucrurile marunte care m-ar face fericita. Pentru ca viata consta in detalii. Si pentru ca sunt o visatoare incurabila cand ajung in acel sector al mintii inundat de sentimentalism.*
Today I'm gonna try a little harder
Gonna make every minute last longer
Gonna learn to forgive and forget
'Cause we don't have long, gonna make the most of it
(Today) Today I'm gonna love my enemies
(Tonight) Reach out to somebody who needs me
Make a change, make the world a better place
'Cause tomorrow could be one day too late
(Skillet - One day too late)
©Lorena.
(sorry!)
