1. Fratii Karamazov de Dostoievski
2. Sunt aiurita si se ia! de Caprice Crane
3. Memoriile unei gheishe de Arthur Golden
4. Poti sa tii un secret? de Sophie Kinsella
Patru locuri unde am locuit
1. acasa
2. pe buzaului
3. as putea sa pun la socoteala si in America pt ca am stat 1 luna oO
4. am stat la tsara in vacanta cand eram mai mica (o sapt, cam asa : ) ) )
Patru seriale/emisiuni TV preferate
1. CSI New York <3
2. Dr. House
3. Ghost whispers (sau ceva de genu’. in romana e “mesaje de dincolo”)
4. Mondenii
Patru site-uri pe care le vizitez zilnic
1. Blogul meu si ce mai e prin blogroll. Deci wordpress.
2. Youtube
3. DeviantArt
4. Paramore.net. *aproape zilnic*
Patru oameni carora le pasez leapsa
1. Christiana
2. Dana
3. Roxana
4. cine mai vrea *cu exceptia adelinei=))*. Doris?
Au terminat si celalalt perete!!! Mi-e sila sa mai caut link-ul, dar duceti-va la post`ul “Graffiti” si dati click.
Nu am postat decat o poza… pt ca nu am fost prezenta la eveniment si am editat o fotografie de-a lor.:( [de la cristi, mai precis] I love the result! <3
De ce nu poate fi lumea asa placuta ca in reclame? Aici ma refer la reclamele simpatice de la Orange, Vodafone, Cosmote sau altele care iti aduc zambetul pe buze. Devine frustrant.
Azi, pentru ca am stat sa lenevesc in casa, am cutreierat blogosfera & youtube-ul si am dat de clip-urile astea doua:
Le ador. Au melodii placute si idei dragute. Pacat ca asa ceva nu poti face si in realitate. Sa fim seriosi, cati nu s-ar uita urat la tine ca-l imiti jucaus in metrou si cati ar ceda la locul lor de onoare doar ca sa te binedispuna ?! Nu in Romania, unde mentalitatea moderna e la pamant. Multi care or sa citeasca randurile astea or sa zica doar ca sunt superficiala, ca n-am de unde sa stiu si ca nu e cinstit sa dau vina pe tara asta de rahat. Atunci intreb: cati dintre voi au fost salutati pe strada de straini si vi s-a urat o zi buna? Cam nasol raspunsul, nu?
Asta mi se intampla mie si alor mei cand ne plimbam prin tara X.
-Good morning!
-Good morning…
-It’s a wonderful day, isn’t it?
-Yeah, it is.
-Have a nice day!
-Thank you! You too!
Suna simplu, dar chiar ne-a inveselit ziua. Asa ca un lucru ca acesta imi inspira incredere si de aceea zic ca reclamele sunt dedicate unor oameni din alte state, nu noua.
Ar fi frumos sa fie o lume mai vesela, mai calma, mai putin stresata si mai putin grabita. Nu ne trebuie secolul vitezei. Uite cate distruge… Simplitatea gesturilor si naturaletea unui zambet nu mai au importanta decat pentru putinii care mai apreciaza. Abia astept ziua in care nimeni nu o sa-mi zica ceva urat si cineva necunoscut sa intre in vorba cu mine pe teme banale, cum ar fi vremea. That’s my fantasy world. (What’s yours?)
In sfarsit vacanta! Coborarea paradisului pe pamant inseamna si relaxare & distractie dar pentru mine reprezinta si o epuizare de raspunsuri la intrebarea “ce mai faci?” care mi-o adreseaza adultii la telefon. Nu mai pot sa mai zic ca “astept vacanta”. Cred ca revin la clasicul “bine”.
Ce se preconizeaza in aceasta saptamana? Putine, dar interesante. In primul rand abia astept sa merg maine la scoala (!!!) si sa fotografiez/filmez miscarea de p-acolo.:D Prefer sa dau detalii despre asta abia la sfarsit, asa ca pana atunci e secret. Trebuie sa completez un album si sa-l predau tot maine. Trebuie sa rescriu o pb la gazeta matematica si sa trimit plicul. As fi vrut sa ma spovedesc, dar vad eu cum ajung s-o fac si p-asta. Si cel mai important, plec la Vatra Dornei de Paste! ^^ O sa postez fotografii de acolo si de la activitatea de la scoala pe deviant art, dar va (re)dau link-ul maine. A, si vreau revin cu cititul din Crima si pedeapsa, acum ca am terminat Memoriile unei gheishe.
Sunt incantata ca am luat locul 1 la olimpiada la engleza si ma simt bine ca ma laud. Pana la urma a fost si anul asta “anul meu”, dar la lb engleza, nu la mate. Tot e bine!
Ascult incontinuu Broken strings sau Dead and gone.
De Florii nu am facut cine stie ce, dar m-am simtit foarte ok. Am fost la pregatire cu noaptea-n cap (blah), am citit, am iesit afara cu cativa prieteni si a fost foarte distractiv (de data asta nu m-am plictisit deloc). M-am spalat pe cap pentru ca , oameni buni, doar pentru ca e sarbatoare nu inseamna ca NU trebuie sa ma spal. Curatirea trupeasca nu are nicio treaba, lucru pe care il stiu sigur. Am mai cantat putin la orga. Am frecat programul tv pe net si am vazut ca peste un sfert de ora incepe un episod din serialul “Mesaje de dincolo”. : x
Inchei cu o leapsa veche, de la Roxana.
Ce inteleg eu prin etica? Lucrul care deosebeste speciile de oameni intre ele cel mai evident. Un simbol al echilibrului. E ceva care se gaseste prea rar acum, din pacate.
Revin maine! Sper.
P.S. Si Dostoievski credea in teoria supraomului! HA! <3
Am vazut mai demult o leapsa si m-am hotarat sa o bag in seama. E vorba de lucrurile din copilarie de care imi e dor.
Cu ce sa incep?…
Imi e dor de zilele calde de vara petrecute la tara, cand n-aveam nicio grija inafara gradului meu de distractie. Ma jucam cu verisoarele de vis-a-vis si eram incantata ca eram “sefa”, chiar daca eram cea mijlocie, nu cea mai mare.
Cand stateam si ma jucam dupa ce veneam de la gradinita. Nu aveam teme sau de invatat.
Imi lipsesc momentele in care o tachinam pe sor-mea… si momentele in care ma tachina ea.
Concediul din 2000 la Vatra Dornei, impreuna cu inca 2 familii. Mi se pare si acum vacanta perfecta pentru ca nu eram singurul copil.
Cand ma jucam singura. Eram fascinata. : ) ) Nimeni nu ma deranja, nu-mi strica jocul, nu incalca regulile, nu se intrerupea nimic. Era totul conform planului meu, nu era cazul sa mai dau cuiva explicatii. Jucariile mele . > : )
Momentan atat. Daca imi mai amintesc ceva, mai completez. Pasez leapsa oricui vrea sa o completeze (din “Friends” sau “Rasfoiesc”).
Am tusit respirat si eu aer de capitala ieri si alaltaieri (3,4 aprilie 2009). Cu ce ocazie? Proba de baraj la Cangurul Lingvist (sectiunea engleza-germana). In fine, asta conteaza mai putin. Faptele sunt cele ce urmeaza…
Vineri chiul de la scoala (cu acordul parintilor si a dirigintei ba). Ma trezesc pe la 10, ma spal, mananc si apoi ma bag la “treaba”. Notez cateva chestiute mai cu chichita intr-un carnetel si frec menta pe mess si pe blog`uri (am adaugat Nu ma plictisi! la Rasfoiesc).
C: Cum de esti online?
Eu: De ce sa nu fiu online? / : )
C: Pai nu te duceai la scoala?…
Eu: Nu, stau acasa pentru Cangurul (sau ma rog, nu mai tin minte exact cum m-am exprimat)
C: aaa…
Eu: tre sa plec. zzzzbye > : D < : *
C. mergea cu alti colegi la un concurs de mate la Slobozia si erau si ei invoiti de prof sa stea acasa. Normal ca a uitat ca si eu plec undeva. : ) )
Anyway, plec cu taicamiu la 1 spre Bucuresti. Aproape tot drumul am tacut, auzindu-se numai muzica de la radio ce umplea tacerea. Dupa ceva timp, ajungem in ex- “micul Paris”.
Ma asteptam sa fie mai aglomerat, sincer. Mi s-a parut un trafic normal pentru un nr asa mare de locuitori. In schimb totul parea asa de dezorganizat, cladiri vechi pe langa magazine noi (combinatie pe care nu am agreat-o), intercalate , incurcate . Oameni grabiti, oameni sictiriti, cupluri fericite (doar unul am vazut), cupluri simple, oameni cu celulare la urechi, oameni carora nu le mai tace gura, oameni imbracati exact ca in reviste, eleganti, chic, oameni infumurati. Aproape la fiecare colt de strada se gasea cate o florarie. Dambovita langa noi. Graffiti rebel, tag-uri haotice, afise zgariate, mesaje (“REP. MOLDOVA. SIMTE. ROMANESTE” , “BASARABIA PAMANT ROMANESC”)… Caini vagabonzi, oameni care canta manele pe strada si cersetori (mai putini, ce-i drept).
Ne-am dus sa vedem unde e liceul unde se tinea proba. Acolo am intalnit specia aia de om absolut iritat din trafic. Tata a vrut sa intoarca masina, doar ca statea o cucoana cu 4×4-ul ei in fatsa. Se uita sictirita in stanga ei si ne ignora. Tata claxoneaza, iar aia se uita urat si ne ignora apoi. Tata scoate capul pe geam si urla la ea sa dea masina mai incolo. Nu am inteles ce baiguie aia acolo, dar tata insista “dati macar mai in spate”. Iar mormaie aia ceva si am dat-o dracu de proasta. Saraca trebuia sa astepte neaparat in pozitia aia , ca altfel nu gasea copilu` masina.
Tata mi-a aratat din masina cateva cladiri. Ne-am dus unde avea el treaba, apoi la var-mea la cabinet (stomatologic). In final, ajungem la ei acasa; mancam si radem. In acest timp, Andrei, baiatul lor si nepotul meu, se juca si vroia sa ne atraga atentia. Andrei e pustiul de aici :
Urmatoarea zi am ajuns la liceul bilingv “Miguel de Cervantes” si m-am uitat pe liste. Pe la 9 incep sa ne strige. Da, ne striga, pentru ca tehnologia nu a ajuns pana la ei sa aduca un microfon & co. Si nu, nu ne lasa sa intram singuri in scoala, de parca am fi vandalii planetei care au planul terorist de a le distruge mediul perfect de invatsare. Sala 1. Sala 2. Un mos comunist din spate era siderat ca nu striga mai tare sa se auda si se duce in fata si tipa si el, ca el e mai in putere oO. Oricum dupa ce a intrat nepotul lui, n-a mai strigat nimic. Interesul, dom`le… Am uitat sa precizez ca acest comunist a fost profesor.
In sfarsit striga sala 17 si intram in “incinta”. M-am asezat initial cu o tipa in banca, tipa care era tot clasa a 8`a. Dialog:
Tipa: Mariana! (si-mi intinde mana)
Eu (ma uit ciudat la ea pana ma dezmeticesc si raspund): Lorena!:D (strangem mana)
Eu (din obisnuinta): Din ce judet esti?
Tipa (se uita la mine de parca as fi tampita si imi raspunde asemenea): Din Bucuresti. ….
Eu: A… misto…aha.
Tipa: Da`.. tu ? o.O
Eu: Din Braila.
Tipa: Ahaa. Da` nu veneau .. ? Adica credeam ca vin numai din sucursala de judet.
“Aoleu fatoooo” imi venea sa-i strig. M-am abtinut si m-am bucurat ca a mutat-o de langa mine. Daca ajungi vreodata sa citesti ce scriu aici (desi nu cred), afla ca se spune RESEDINTA de judet si NU sunt de la tsara daca intreb “Din ce judet esti?”, doar ca asa sunt obisnuita de la concursurile interjudetene. Si data viitoare nu te mai uita ciudat la straini care nu sunt dă Bucuresti ca tine.
Subiectele ni le-au dat pe foi xeroxate, revistele e scumpe. Am completat acolo ce-am stiut, dupa 55 minute am iesit. Eh, de aici incepe greul. Pe taicamiu l-a luat gura pe dinainte ca sa-i zica lu’ var-mea ca SIGUR nu mai venim pe la ei. A fost un calvar. Efectiv ma dureau picioarele de la incaltaminte si nu mai suportam sa mai merg pe undeva. Am mers la mall Bucuresti (parca asa ii zicea : ) ) ), la 2 magazine pline de carti (singurele locuri care mi-au placut la nebunie, mai ales primul – Mihai Eminescu). Eu am luat “Memoriile unei gheise” si “Vai, ce-am uitat!” ca sa ma mai relaxez cu lectura usoara. Tata in schimb si-a luat carti pe care STIU ca nu le citeste; niciodata nu citeste. 3 volume – Arhipeleagul Gulag. + o carte cu viata voievozilor. Si a mai cumparat “Ana Karenina” 1, 2 si “Razboi si pace” 1,2, in ideea ca le citesc EU. oO
Am mai fost prin Gradina Botanica, Teatrul National, Parcul Cismigiu si mi-a mai aratat tata niste cladiri din masina. Pe la 4 si un sfert ne intoarcem la liceu sa vedem rezultatele. Eram a 14`a, cu un punctaj de 191,25 (din 240)… Am vrut sa mai stam si la premiere, stiind ca O. luase premiul 3 anul trecut pentru un punctaj putin mai mic decat al meu. La premiere au fost nelipsitele discursuri de la inceput, apoi au trecut la “decernarea premiilor”, cum s-au exprimat ei. La clasa a 8-a, dupa ce a zis premiile 1… S-a incurcat putin la premiile 2. In final m-a anuntat si pe mine, ultima cu premiul 2. Nu ma asteptam sincer, credeam ca iau cartile de la premiul 3. Am dat iama in mall – din nou – ca sa luam ceva de mancare pentru la pachet (adica acasa) si am plecat inapoi la Braila.
Nu imi surade catusi de putin ideea de a sta in Bucuresti. Cel putin pentru moment. Prefer strazile pustii din Braila, masinile putine, negrupate in haita si putinii oameni care trec la semafor pe zebra, negrupati in ditai turmele de oi. Prefer sentimentul modest de BR decat cel de grandoare al capitalei. Macar aici am senzatia ca oriunde m-as duce , pare aproape daca merg pe jos (cel putin pt mine).
Cam atat am avut de zis despre locul atat de laudat. Am constientizat tarziu ca ma aflam in locul in care puteai sa intalnesti tot felul de vedete de la TV, ca ma gaseam in miezul problemelor de la stiri, ca aparusem in imaginile din reportaje. Nu-mi pare rau ca am fost, nu-mi pare rau ca am plecat.
